"In sfarsit am ocazie, e unica s-ar parea,
Ca prin individa asta,sa va spun si eu ceva:
Sunteti o familie extrem de ciudata,
Nu ma intelegeti, practic, niciodata.
Eu vreau sa comunic, vreau sa va vorbesc
Voi ma luati in brate, crezand ca bocesc.
M-alintati cu totii, zau ca-s disperat,
Voi chiar nu pricepeti ca eu sunt barbat?
Ma luati drept un bebe mic si prostanac
Ce crede ca barza l-a adus in sac?
Sa nu va mai mire ca hernie fac,
Va spun sus si tare:
NU STIU CE SA FAC!
Mai am o speranta-n fratele meu Zach
El ma intelege, ca doar suntem frati.
Noi doi de acuma vom fi aliati,
Treatati-ne draga, ca pe doi barbati!
Va pare ca suntem mai handicapati
Si aspiratorul in nas ne bagati?
Ascultati, tu, mama, si tatal meu drag,
De veti fi de gasca, hernia-mi retrag.
In final, tin totusi sa va multumesc,
Ca aveti toti grija sa pap si sa cresc
Si-mi puneti alt pampers cand ma slobozesc
Sunt cam dur, se pare, insa VA IUBESC!
Al vostru Jacob,
via Anuta, Cami si Geni"
de Eugenia Deaconu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu